Discriminarea în rândul colegilor – fenomenul de bullying – a luat amploare și în școlile românești. Despre ce înseamnă bullying și cum ne putem proteja copiii, am stat de vorbă cu dna psiholog Daniela Dociu:

Înainte de a aborda subiectul, e nevoie să clarificăm semnificația termenului de ”discriminare”. Când vorbim despre acest fenomen în contextul interacțiunilor sociale ale copiilor noștri, ne putem referi la bullying – un comportament complex de agresivitate interpersonală, influențat de o sumedenie de factori. Agresorul dorește să facă rău victimei, fizic sau psihologic și adesea regăsim un dezechilibru de putere (fizică sau emoțională) între agresor (bully) și victimă (bullied).

Consecințe. Din păcate, numeroase studii arată că bullying-ul se asociază cu efecte nedorite la nivel emoțional atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Printre aceste consecințe regăsim anxietatea, depresia, somatizarea – acuze fizice inexplicabile precum dureri de cap, gastrice, în special dimineața, înainte de a merge la școală, tulburarea deficitului de atenție, ideație suicidară, stimă de sine scăzută, comportamente automutilante, abuz de substanțe, performanță școlară redusă și absenteism școlar. Copiii care au fost victimizați în repetate rânduri la școală riscă să aibă depresie sau anxietate la vârsta adultă și dificultăți de relaționare, comparativ cu cei care n-au trecut prin astfel de experiențe. Din aceste considerente, bullying-ul este o problemă majoră, iar studiile recente arată că devine tot mai pregnantă – 1 din 5 copii în SUA sunt victimizați și 1 din 3 copii sunt implicați în bullying ca agresori sau victime.

Dincolo de asta, există mai multe tipuri de bullying

-fizic – presupune loviri și e mai frecvent în rândul băieților

-verbal – presupune folosirea cuvintelor pentru a insulta, a înjura, a adresa porecle, a amenința și poate avea unul dintre cele mai devastatoare efecte

-relațional – implică bârfa, convingerea colegilor să se excludă social alți colegi și e mai frecvent în rândul fetelor

Toate aceste tipuri diferite de bullying conduc la  o intimidare intensă a victimei și produc un climat de frică, nesiguranță și umilire. E precum un stresor social sau un eveniment negativ de viață care poate activa vulnerabilitățile biologice ale copiilor – adică acei copii cu un temperament sensibil, care reacționează emoțional mai intens la schimbările din mediu și sunt mai dificil de ”alinat”.

Cauze. O imagine negativă despre sine prezice implicarea în bulling ca victimă sau agresor. Evenimente negative de la școală (incidente, conflicte) activează schemele de sine negative ale copilului (Sunt nevaloros, Nu merit să fiu iubit, Nu sunt demn de iubire și apreciere, Toată lumea mă urăște, Sunt un ratat), ceea ce îl face să reacționeze în conformitate cu schema și să se comporte agresiv sau pasiv, în funcție de individ. Unii devin agresivi în relațiile sociale ca să mențină controlul și puterea. Văd lumea ca ostilă și periculoasă, se simt amenințați mereu – ”Mai bine îi ruinez eu primul reputația înainte să mi-o ruineze el”. Ei dobândesc toate aceste convingeri în urma unor atitudini și modele negative pe care le văd acasă sau în anturajul în care își petrec timpul.

Agresorii adesea învață din familie că agresivitatea e o cale de rezolvare a problemelor, o soluție la care se poate recurge. Părinții pot folosi bătăile ca mijloc de disciplinare sau pot exista în abuzuri fizice la care copiii asistă. Sau copilul este ignorat o perioadă lungă de timp pentru o greșeală făcută, părinții aplicând ”tratamentul tăcerii”, prin care rup relația de afecțiune cu copilul și îl acceptă condiționat.

Victimele bullying-ului, pe de altă parte, sunt adesea pasive, temătoare, nu-și exprimă punctul de vedere, drept urmare o ”pradă” ușoară pentru agresori, care intuiesc că nu au resursele necesare să facă față tachinărilor. Cei supuși bullying-ului au de cele mai multe ori o stimă de sine scăzută, se văd ca pe un eșec – proști, urâți, neimportanți, au abilități de comunicare mai slab dezvoltate, sunt mai anxioși, nesiguri, precauți, tăcuți. Părinții lor au tendința de a fi supraprotectivi cu ei și nu îi învață strategii de rezolvare a conflictelor.

Mai există o categorie de copii care sunt concomitent victime și agresori – sunt cei care provoacă, instigă la conflicte și nu sunt acceptați social. Tind să fie hiperactivi, irascibili, să aibă comportamente anxioase și agresive.

Factorii familiali care pot conduce la apariția bullying-ului sunt: supravegherea redusă a părinților, conflicte repetate între părinți, lipsa sprijinului emoțional din partea părinților și neglijarea copilului, comunicare defectuoasă și agresivă în familie, abuz (fizic, emoțional sau sexual).

Cum ne putem sprijini copiii?

Fiind un fenomen multifațetat, adică determinat de o constelație de factori, e nevoie să adresăm toți factorii care contribuie la problemă – de la angajații școlii, părinți, elevi, până la profesori.

În primul rând copiii ar trebui încurajați să-și împărtășească experiențele de bullying de la școală cu adulți de încredere sau alți prieteni de aceeași vârstă. Sunt mulți care nu relatează aceste evenimente, din teamă sau rușine, ceea ce nu-i ajută să depășească experiența și întreține cercul vicios al bullying-ului. Ei au nevoie să învețe să-și articuleze emoțiile, gândurile, trăirile pentru a combate sentimentul de izolare socială și de respingere. Copiii care reacționează la bullying prin plâns, reacții emoționale excesive sau agresivitate reciprocă adesea întrețin bullying-ul, de aceea ei trebuie învățați cum să se regleze emoțional într-un mod optim.

În plus, putem normaliza această experiență, transmițându-i copilului ideea că mereu se vor regăsi conflicte într-un anturaj cu persoane diferite, însă diferența o face felul în care sunt tratate aceste conflicte. Stabilirea de reguli și sancțiuni ferme aplicate în clasă pentru comportamentul de bullying este esențială pentru crearea unei politici de 0 toleranță la acest comportament, a unui climat pozitiv, de siguranță, prietenie și încredere în întreaga școală, care să fie incompatibil cu bullying-ul.

Studiile arată că suportul social al colegilor și prietenilor este o unealtă eficientă care ameliorează efectele bullying-ului. Focusarea pe relațiile pozitive și încercarea copiilor de a construi relații cu cei cu care au interese comune îi protejează împotriva victimizării cronice. Comportamentele de întrajutorare între elevi, de sprijin reciproc și ascultare activă consolidează sentimentul de responsabilitate față de alții și empatia – cruciale pentru crearea unor relații sănătoase. Astfel, accentul pus pe creșterea calității relațiilor copilului și dezvoltarea abilităților sale sociale îl sprijină să treacă mai lin prin experiențele de bullying – crează o oază de confort, relaxare și bucurie.

De altfel, în unele școli din SUA se practică medierea din partea colegilor prin proceduri ”legalizate” sub supravegherea adulților – agresorul e adus în fața unei comisii antibullying formată din elevi, care decide vinovăția sa.

Stabilirea unor întâlniri constante în clasă pentru discutarea problemelor relaționate cu bullying-ul pot fi iarăși de folos și pot descuraja folosirea hărțuirii ca modalitate de comunicare între colegi. Întâlnirile care au loc imediat după episodul de bullying, în care victima și agresorul sunt aduși laolaltă de un adult care mediază conflictul este o altă strategie folosită în școli. Antrenarea profesorilor pentru a ști cum să reacționeze în astfel de situații, consilierile individuale și de grup pentru victime și agresori sunt de asemenea strategii frecvent folosite. Intervențiile eficiente nu iau în considerare copilul independent, ci grupul și clasa ca ansamblu, deoarece bullying-ul este un fenomen care ia naștere într-un context social.

Creați oportunități pentru copiii dumneavoastră să-și împărtășească fricile, îngrijorările, anxietățile și implicit să creeze singuri soluțiile. De ce ar avea nevoie pentru a se simți în siguranță la școală? Care sunt problemele sociale cu care le e cel mai dificil să se confrunte?  Ce îi preocupă cel mai tare la școală? Creați acasă un climat de acceptare și deschidere, în care ei să poate comunica liber și să aibă spațiul de a explora posibile tehnici de negociere și mediere a conflictelor.

Ce poți să faci tu, copilul afectat de bullying?

Există mai multe moduri prin care poți să faci față bullying-ului. Înainte de toate, trebuie să știi că reglarea emoțiilor negative legate de bullying se numește coping.

El poate fi centrat pe emoție, adică încerci să-ți diminuezi emoțiile negative în urma experienței de bullying. Ai aici câteva sugestii prin care poți face asta

• Cauți suportul prietenilor sau discuți problema cu un profesor sau un părinte
• Te concentrezi pe lucrurile bune din acea zi
• Plângi și îți permiți să trăiești emoțiile dureroase
• Faci exerciții de respirație profundă
• Reevaluezi cât de dureroasă e situația (”Chiar e așa de rău?”)
• Îți aduci aminte că atitudinea celuilalt are legătură și cu personalitatea lui, nu doar cu tine

Coping-ul centrat pe problemă presupune să cauți soluții la conflict și modalități active de a rezolva problema. De obicei, acest coping te ajută mai mult să te adaptezi situației și are efecte mai pozitive pe termen lung.

• Confrunți agresorul și te aperi verbal, îți comunici asertiv sentimentele rănite
• Cauți suportul social al prietenilor
• Recunoști propria contribuție la problemă, dacă există
• Ignori agresorul, nu răspunzi provocărilor lui, știind că în acest fel îi oferi satisfacție și îi hrănești mai tare atitudinea hărțuitoare

 

DE LUAT CU TINE

• Construiește-ți propriul cerc de prieteni! Investește în prieteniile pe care le ai deja. Apropie-te de colegii cu care ai puncte comune. Preia inițiativa la activitățile de grup și devino proactiv!
• Împărtășește experiențele trăite – atât cele pozitive, cât și cele negative. Bucuriile împărtășite se dublează, iar suferințele împărtășite se înjumătățesc.
• Arată-te disponibil să-ți ajuți colegii atunci când crezi că au nevoie!
• Nu încerca prea mult să câștigi aprobarea celorlalți. Iubește-te pentru ceea ce ești. Fii sincer cu tine și cu ceilalți.
• Exprimă-ți emoțiile și gândurile negative în scris, prin pictură, muzică, desen sau orice altă formă care ți-e la îndemână și îți place.
• Spune ce te supără colegilor atunci când simți că nu te respectă.

 

 

Citește și: Stimează-te precum îți stimezi aproapele

 

Dna psiholog Daniela Dociu face parte din echipa de specialiști din Cluj-Napoca a Programului ”înCerc” de Prevenție a Diabetului Zaharat de Tip 2 și a Bolilor Civilizației.