Despre trăirile copiilor noștri și cum să-i înțelegem mai bine am stat de vorbă cu Gabriela Martin, psiholog în echipa de specialiști ”înCerc”:

 

Există, în limba greacă, patru cuvinte pentru a exprima iubirea, iar limba islandeză are nici mai mult nici mai puțin de treizeci de cuvinte pentru a descrie zăpada. Fiecare variantă încearcă să exprime diferențele dintre elementele aceleași mulțimi, adică se face o discriminare în sens pozitiv.

Cuvântul  discriminare, folosit cu înțeles negativ, de persecutare, sună asemănător în românește, franceză, italiană, spaniolă sau engleză…

Discriminarea poate naște violență atât în realitatea fizică cât și în realitatea virtuală.

Cum să ne pregătim copiii pentru a nu fi nici victime, dar nici agresori/autori, ai discriminării, nici în mediul fizic și nici în cel virtual?

Este bine cunoscut basmul Scufița Roșie în care, eroina principală, o fetiță, ignoră sfaturile prevenitoare ale mamei sale și îi comunică informații confidențiale lupului. Lupul, viclean, ajunge la casa bunicuței, înaintea fetei, și le transformă, pe ambele, în victimele sale. Vânătorul, care le vine în ajutor, îl despică pe lup și devine astfel salvatorul celor două ființe. Deși este salvator pentru fetiță și bunică, vânătorul este agresor, acum, pentru lupul spintecat fără milă. Îl transformă astfel pe lup în victima sa.

Cititorii poveștii, care au concluzionat că lupul este rău, au ajuns să vâneze, până la exterminare, lupii din pădurile Europei Centrale. În lipsa lupilor, s-a constatat că atât sănătatea faunei cât și a vegetației au avut de suferit.

După o perioadă de absență totală a lupilor, atât în Europa Centrală cât și în Parcul Yellowstone (SUA), specialiștii de mediu au hotărât reintroducerea lor. Lupii au mâncat, doar de foame, exemplarele bolnave sau slăbite. Cerbii și iepurii sănătoși se refugiau acum în zone greu accesibile, lăsând loc vegetației să crească. Cursurile de apă s-au schimbat datorită castorilor care au revenit și au retezat arbori, creând bălți și mlaștini.

După câțiva ani, în Yellowstone, s-a întors și vulturul pleșuv… În pădurile Europei Centrale există iarăși cerbi cu coarne în coroană.

Se pare că ambele ecosisteme și-au reglat echilibrul, în prezența tuturor actorilor, care pe rând își schimbă rolurile:

Victime                         Salvatori                      Agresori

Făcând analogie cu realitatea virtuală, virusul este cel care transmite mesajul că sistemul nu are resurse suficiente. Iar sistemul, cel mai frecvent atacat de viruși, este cel cu potențial, valoare de piață, mai mare. Antivirusul salvator trebuie pregătit din timp și actualizat periodic, cu mult înainte de atac.

Este cunoscut faptul că acei copii care au atașament sigur față de părinți, sau față de o altă persoană semnificativă, nu devin victime ale propriei vulnerabilități (fizice sau emoționale), precum Scufița Roșie. Ajung să își asume responsabilitatea propriilor emoții și fapte, trecând cu bine peste situații conflictuale.

Compasiunea dezvoltată, în primă instanță pentru sine, prin înțelegerea și gestionarea eficientă a propriilor emoții, pozitive sau negative, gânduri, reușite, nereușite – încă din copilărie-se transformă în compasiune, pentru alții, în viața de adult.

Adulții empatici, care reușesc să se pună în locul celuilalt, înțelegând ceea ce celălalt simte, fără însă să simtă, în același timp, aceeași emoție, ajung să își rezolve problemele pașnic, fără violență (fizică sau emoțională).

Ajung să modeleze, prin imitație, la proprii copii aceeași empatie. Aceștia își vor întreba copiii cum se simt, nu ce note au obținut la școală.

Își vor învăța copiii cum să spună glume amuzante pentru toți, nu cum să se distreze pe seama altora. Simțul umorului ne poate salva de multe ori de pericolul ridicolului. Vârsta ingrată, în care transformările, de aspect și cele hormonale, se succed cu repeziciune și pe neașteptate, poate fi trăită/privită cu bucurie, când ai zâmbetul pe buze.

Vor asculta cu răbdare, de nenumărate ori, povestirea unei întâmplări cauzatoare de distres din sfera ”Situații traumatizante”, chiar dacă e vorba de un lucru minor (privit prin ochii de adult), până când copilul va transfera situația la capitolul ”Situații înțelese”.

Ca părinte, poți să înțelegi că nu e de ajuns să îți ceri scuze, când ai rănit sentimentele copilului, spunându-i că motivul, pentru care el își face griji, este neimportant.

Întreabă-l cu ce îl poți ajuta!

Apoi ajută-l, sau cereți împreună ajutorul unui specialist, în rezolvarea problemei.

Această abordare îl va pregăti din timp, progresiv, pentru situații mai complexe, inerente creșterii, evoluției personale și sociale.

Ajută-l să se bucure că este diferit.

Adu-i(ți) aminte, de câte ori poți: Pacea începe cu mine!

 

 

Citește și: Stimează-te precum îți stimezi aproapele

 

Dna psiholog Gabriela Martin face parte din echipa de specialiști din Cluj-Napoca a Programului ”înCerc” de Prevenție a Diabetului Zaharat de Tip 2 și a Bolilor Civilizației.