Foamea fizică versus foamea emoțională – cum le deosebim și cum le facem față? Psiholog Daniela Dociu ne-a explicat diferențele dintre foame fizică, dorință și poftă, într-un articol amplu. Vă invităm să citiți prima parte în cele ce urmează:

 

Comportamentul alimentar ne dă bătăi de cap multora dintre noi, copii și adulți deopotrivă. Deși la o primă impresie poate părea dificil de gestionat, avem nevoie să ne însușim câteva abilități de bază pentru a fi noi în control, și nu poftele noastre.

Mai întâi, să facem diferența între câteva senzații de bază – foamea fizică, foamea emoțională, poftă și dorință.

Foamea fizică apare atunci când n-am mai mâncat de câteva ore și simțim o senzație de gol în stomac, acompaniată adesea de zgomote ale stomacului.

Dorința e atunci când am mâncat o masă consistentă, dar totuși mi-aș dori să continui să mănânc.

Pofta e acel impuls urgent și puternic de a mânca, însoțit de sentimente de tensiune, pe care le pot resimți în gură, gât sau întregul corp.

Foamea emoțională e o falsă senzație de foame, resimțită când avem emoții negative pe care nu știm cum altfel să le reglăm – fie că e vorba de îngrijorare, tristețe, deprimare, plictiseală, furie, dezamăgire sau frică. Ea apare chiar dacă a trecut puțin timp de la ultima masă și nu are legătură cu aportul nostru caloric de pe parcursul zilei. Astfel, mâncarea devine un mod ineficient de a ne influența și controla emoțiile, pentru că nu are o rezolvare de durată și nu reprezintă decât o fugă din fața lor. Însă fără să rezolvăm adevarata cauză a apariției emoțiilor, n-o să le reglăm eficient niciodată.

Ca să distingem între aceste senzații, ne poate ajuta să elaborăm un jurnal de monitorizare – în care notăm ce simțim la nivelul stomacului și intensitatea foamei înainte să mâncăm, în timpul mesei și după masă.

Când știi că ai mâncat prea mult? Schimbă-ți definiția de ”plin”

În mod normal, ar trebui să fii capabil să te plimbi într-un ritm moderat spre alert la fel de ușor după masă ca și înainte de masă. Motivele posibile pentru care mâncăm peste doza normală pot fi mai multe: dificultatea în a ne muta atenția de la mâncare atâta timp cât știm că este la dispoziție, asocierea senzației de plin cu un sentiment de siguranță și protecție față de disconfort, incapacitatea de a distinge între nevoie și poftă sau dorință și incapacitatea de a ne controla impulsurile.

Adesea confundăm senzația de plin cu o senzație normală de sațietate. Dacă observăm că nu putem face o plimbare alertă după masă, înseamnă că am avem o senzație de plin excesivă și că ne-am obișnuit să mâncăm în cantități prea mari.

Practică tolerarea foamei. Fă diferența dintre nevoie și dorință!

Persoanele care se confruntă cu probleme ale greutății cred adesea că foamea e o urgență, că trebuie îndeplinită imediat atunci când o simțim. Toată atenția lor se centrează pe sentimentul de disconfort, cum și de unde pot procura mâncare, motiv pentru care senzația devine automat mai intensă.

Un experiment folositor ca să ne antrenăm toleranța la foame este să sărim intenționat o masă. Așa vom vedea că nu trebuie cu necesitate să mâncăm atunci când ne e foame. Cel mai indicat ar fi să alegem o zi în care suntem ocupați și șansele să ne confruntăm cu tentații alimentare sunt mici.

Pentru a pune în perspectivă disconfortul foamei, putem apoi construi o listă cu situații inconfortabile de-a lungul vieții, care să nu fie relaționate cu mâncarea și pe care să le evaluăm pe o scară de la 1(cel mai mic disconfort) la 10 (cel mai puternic disconfort). Apoi evaluăm cât de inconfortabilă a fost senzația de foame în ziua în care am omis intenționat o masă. Ne vom da seama în felul acesta, că foamea e o senzație tolerabilă, căreia îi putem supraviețui.

Va urma!

 

 

Citiți și: Imaginează. Încearcă. Reușește.

 

Dna psiholog Daniela Dociu face parte din echipa de specialiști din Cluj-Napoca a Programului ”înCerc” de Prevenție a Diabetului Zaharat de Tip 2 și a Bolilor Civilizației.