Carmen-Amalia Lazăr, psiholog în echipa de specialiști din Cluj-Napoca a Programului ”înCerc”, ne vorbește despre stima de sine și despre cum ne putem ajuta copiii să creadă în ei înșiși:

”Stima de sine sau self-esteem se conturează de timpuriu în viaţa fiecăruia dintre noi.

Stima de sine poate fi comparată cu fundaţia unei construcţii. Pentru a avea o construcţie rezistentă e important ca fundaţia să fie solidă. Cei care au un rol important în construirea unei stime de sine sănătoase, sunt persoanele semnificative din viața fiecăruia, precum părinţii, bunicii, educatorii, profesorii.

Stima de sine variază pe măsură ce copiii cresc, experienţele trăite de copil având un impact major. Construirea unei stime de sine sănătoase este un proces complex, ce îşi are rădăcinile încă din copilăria timpurie. Primii ani din viaţa unui copil sunt semnificativi. Între 0-3 ani se pun bazele imaginii de sine, fiind perioada când copilul nu are noţiunea de bine/rău.

Stima de sine presupune a fi conştient de propria valoare, însumând caracteristici fizice, sociale, spirituale,  respectiv cele legate de performanță.

William Jones, unul dintre fondatorii psihologiei ştiinţifice, defineşte stima de sine ca fiind rezultatul dintre succesele şi pretenţiile unei persoane. Există numeroase definiţii privind stima de sine, însă fiecare vizează diferite aspecte ale acestui concept. Stima de sine este o  nevoie fundamentală a individului.  Când ne gândim la stima de sine avem în vedere, pe de o parte, respectul de sine şi, pe de altă parte, eficacitatea personală. Prin eficacitate personală înţelegem capacitatea individului de a face faţă provocărilor cotidiene iar prin respectul de sine înţelegem valoarea pe care o atribui propriei persoane.

Să luăm câteva exemple: dacă cineva ne respinge sau nu răspunde conform aşteptărilor noastre, credem că nu merităm să fim iubiţi; dacă întâmpinăm dificultăţi la locul de muncă, avem convingerea că nu suntem suficienţi de buni. De cele mai multe ori acţionăm în aşa măsură încât să primim confirmarea/aprobarea celorlalţi, astfel auto-sabotându-ne şi depărtându-ne tot mai mult de valorile şi convingerile proprii.

Încă de mici copii auzim ,, Nu ai voie’’  / ,,Nu pune mâna’’ / ,,Trebuie să faci aşa’’ / ,,Dacă nu mănânci din farfurie…’’ / ,,De ce ai făcut asta?’’ş.a.m.d.  Bineînțeles, este important să existe reguli, însă contează cum cerem copilului să respecte aceste reguli; prin comunicare putem explica copilului, în măsura în care acesta înțelege, de ce este bine să facă anumite acțiuni și de ce e bine să renunțe sau să evite alte acțiuni; deopotrivă este indicat să oferim copilului alternative la acele acțiuni pe care le dorim a fi înlăturate.

De mici suntem condiţionaţi şi etichetaţi. De mici suntem învăţaţi să ne fie frică să greşim, învăţăm să ne fie frică să fim noi înşine. A fi tu însuţi nu înseamnă să fii perfect. Înseamnă să ai curajul de a te vedea în oglindă, aşa cum eşti tu, unic şi diferit, menit să fii aşa.

Ce faci atunci când a fi unic, diferit, autentic te separă de majoritate?

Începi să ai îndoieli, că nu eşti suficient de bun şi uite aşa ţi se zdruncină încrederea în sine.

De ce? Pentru că ne raportăm la ceilalţi într-o manieră firească.

Este greşit acest lucru? Nu, atâta timp cât există un echilibru.

Ce înseamnă un echilibru? Înseamnă să nu mă îndepărtez de la valorile şi convingerile proprii.

Ce înseamnă valori şi convingeri? Înseamnă ce cred eu despre mine, despre ceea ce mă înconjoară, acel ceva după care mă ghidez eu la acest parcurs numit viaţă. Acel ceva poate fi acea voce interioară care sună aşa:,,Poţi să faci asta’’ / ,,Ai voie să greşeşti’’  / ,,Sunt suficient aşa cum sunt’’  / ,,Mă iubesc pe mine aşa cum sunt ’’ .

Nu uita că importantă e competiţia cu tine însuţi, nu pentru a dovedi ceva celor din jur, ci pentru a deveni cea mai bună versiune a ta.

A greşi e firesc şi indicat chiar, doar astfel îmi pot cunoaşte limitele şi pot experimenta. A greşi te face autentic. Gândeşte pozitiv; nu e un clişeu, e un mod de aţi antrena mintea să vadă şi cealaltă parte a monedei, respectiv să ştiu pe ce să mă focusez, pe ce îmi doresc să se întâmple. Atunci când vei realiza puterea pe care o ai în viaţa ta, îţi vei da voie să exiști în toată splendoarea  fiinţei tale.

De când ne naştem suntem în plin proces de cunoaştere, auto-cunoaştere şi transformare. Pe tot parcursul vieţii suntem într-o continuă căutare a ceea ce suntem. Ei bine, răspunsurile sunt la fiecare dintre noi şi aici mă refer la cum ne percepem fiecare pe sine.

În cele ce urmează, vă invit să citiți povestea orientală ce se intitulează Despre curajul de a risca o încercare, autor Nossrat Peseschkian.

”Un rege îşi puse curtea la încercare pentru un post important. Numeroşi oameni puternici şi înţelepţi se aflau în jurul lui.

„Întelepţilor”, spuse regele, “am o problemă şi vreau să văd care dintre voi este în stare să o rezolve.”

Îi conduse pe oameni la o uşă enormă, mai mare decât văzuse cineva vreodată.

Regele le explică: „Aici vedeţi cea mai mare şi cea mai grea uşă din regatul meu. Care dintre voi poate să o deschidă?”

Unii dintre curteni doar scuturară din cap. Alţii, care se numărau printre cei întelepţi, se uitară la uşa mai de aproape, dar recunoscură că nu pot să o facă. Când întelepţii spuseră asta, restul curţii consimţi că această problemă era prea dificil de rezolvat.

Un singur vizir se duse la uşă. O examină cu ochii şi cu degetele, încercă mai multe modalităţi de a o deschide şi în cele din urmă o trase cu o smucitură puternică. Şi uşa se deschise. Fusese lăsată întredeschisă numai, nu închisă complet, şi nimic altceva nu fusese necesar, decât bunăvoinţa de a realiza ceva si curajul de a acţiona cu îndrăzneală.

Regele spuse: „Vei primi postul de la curte, pentru că tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu îţi pui propriile puteri în joc şi rişti o încercare.” 

Așadar puterea este în fiecare dintre noi, e nevoie doar să credem în noi înșine.

Ai curajul de a risca o încercare, aceea de a fi tu însuţi.

 

Citește și: Ești constructorul sau demolatorul tău?

 

Dna psiholog Carmen-Amalia Lazăr face parte din echipa de specialiști din Cluj-Napoca a Programului ”înCerc” de Prevenție a Diabetului Zaharat de Tip 2 și a Bolilor Civilizației.